Era prea bine sa fie adevarat. Acel baiat brunet, cu ochi negrii patrunzatori si cu un corp ce te ducea cu gandul departe era cu adevarat interesat de ea?

De ea care era mica, grasa, proasta si urata, asa cum se descria razand? Prieteni mai avusese dar asta era ceva de vis. Parca fusese dragoste la prima vedere. Ea cel putin asa credea. Au iesit in grup negandindu-se ca s-ar putea lega ceva intre ei doi, dar vezi ca niciodata nu stii ce iti rezerva viata.

Fire iute si aflata la pragul adolescentei, dupa prea multe beri si dupa o cearta zdravana cu mama ei (tatal gasindu-se de mult pe lista de locatari a altei asociatii), iese pe usa apartamentului fugind dupa noul ei prieten.

Dupa o seara petrecuta pe strazi in imbratisari si saruturi in naivitatea ei, era convinsa ca dragostea infiripa. Asa ca, la primele ore ale diminetii se daruia pentru prima oara unui baiat, totul petrecandu-se in casa acestuia.

Incapatanarea de care daduse dovada in alte relatii disparuse sub dulcile cuvinte ale lui. Si cand te gandesti ca mai avea 3 luni pana la implinirea varstei de 16 ani...

Timpul trece si dupa 3 luni de vis, se vede in fata cosmarului ei. El ridica palma si o loveste peste obraz cu toata forta pentru ca indraznea sa il intrebe unde fusese toata ziua. Ironia sortii, palmele au continuat in acelasi pat in care cu trei luni in urma i se daruise.

Era de necrezut pentru ea care il vedea ca fiind marea ei dragoste. Din pacate dragostea e oarba si asa a ramas si ea in urmatorii 3 ani jumatate cat a suportat batai si umilinte de la "partenerul ei". Multa lume crede ca bataile inseamna o palma, doua, trei. Pentru ea insa insemnau mult mai mult. Toti au incercat sa ii explice ca trebuie sa puna capat acestei relatii, dar incapatanarea si "dragostea" se platesc scump.

Totul a continuat asa pana cand au implinit 4 ani de "iubire". Ceruta in casatorie sub promisiunea ca el se va schimba, in naivitatea ei, accepta. Stia ca el nu poate trai fara ea. De fiecare data cand incercase sa puna capat relatiei acesta incerca sa se sinucida spunand ca fara ea nu poate trai.

Toata lumea stia ca el o iubeste, dar toata lumea stia, la fel, ca o distruge. Gelozia il facea sa innebuneasca. La inceputul lunii februarie era planificata nunta. Parintii celor doi erau retinuti in privinta deciziei luate de odraslele lor, dar incercau sa se bucure de eveniment. Totul era pus la punct. Parea sa fie o nunta ca in povesti, mai ales in conditiile in care cele doua familii erau destul de instarite.

La ora 14 era planificata starea civila. La ora 17 telefonul lui suna. Era ea, care se afla de mult in alt capat al Romaniei, si il anunta ca il paraseste si ca nu mai are rost sa astepte in fata oficiului de stare civila. Ca asta era pedeapsa pentru tot raul facut de-a lungul celor patru ani in care au fost impreuna. Au trecut 5 ani de atunci.

Ea locuieste in Bucuresti acum si are un baiat cu un amic, fara a fi maritata. A refuzat ca acesta sa il recunoasca, cerandu-i de la inceput doar sa participe la conceptie. A terminat facultatea si are un servici destul de bun. Spune ca nu se va marita niciodata.

El a ramas in Suceava dupa cateva tentative de a pleca din tara pentru a face un ban. Nu a lucrat niciodata in cei 5 ani si a devenit alcoolic. O poveste al carui final... fericit sau nu va las sa il decideti.